Refren

Ora pe Pământ sub două bucăţi de cer şi jumătăţi de lună prinse într-o îmbrăţişare imposibil de firească. Lied al tăcerii pe partituri de cearceafuri albe. Cânţi tu, eu, şi apoi în duet umplem camera cu liniştea noastră.
E nedrept că nu mai pot să îţi ascult acum tăcerea. Tot ce pot să fac e să-mi adorm neliniştea în refrene memorate.

Sunt

Ghețar de vise memorate, plutind pe valuri de vânt în început de primăvară. Amenință dezghețul și prin lacrimi visele vor curge pe un obraz de tot ce-ti cer.
Sau poate va tacea vântul, și cioburi vor cadea din pământ, lucind stins în muguri de rouă. Iar tu să calci pe visul rece, timid și trist, crezând că trece.

Cinci

stele oglindite într-un ocean portocaliu, deasupra unui cer albastru ce miroase în întregime a mango
degete de la mana stânga ce poartă cu ele parfumul palmei tale drepte
zile nesfârșite măsurate în promisiuni de primavără
vise depășite de clipele trăite

zece...